Emotiile si sanatatea

xx-272x300Sanatatea si emotiile sunt strans corelate. Problemele emotionale nerezolvate au legatura directa cu corpul fizic, cu sanatatea, cu vitalitatea, cu nivelul de energie, cu bunastarea si exprimarea binelui in general.

Majoritatea oamenilor stiu, inteleg si accepta ca ceea ce mananca si beau le influenteaza starea de sanatate, dar ceea ce nu realizeaza  este ca deasemeni gandurile, emotiile, sentimentele pe care le dezvolta de-a lungul timpului le afecteaza decisiv sanatatea sau toxicitatea organismului.

Stiinta a dovedit in mod categoric ca gandurile si emotiile afecteaza organele corpului, chimia organismului. Trebuie sa fim atenti la fiecare gand pe care il emitem intrucat noi suntem cei care ne creem propriul rai sau iad. Mintea nu poate fi ocupata in acelasi timp de ganduri pozitive si negative, predomina unele sau altele. Este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca emotiile si gandurile pozitive sunt dominante.

Credem ca suntem singuri, ca suntem diferiti, ne simtim izolati, neintelesi, abandonati, dar cand ne impartasim unii altora experientele, aflam ca toti trecem printr-o suferinta sau alta, prin traume, ca a fi OM inseamna a invata niste lectii si fiecare suferinta are menirea de a te invata ceva. De cele mai multe ori traumele pot fi o binecuvantare pentru partea spirituala din noi pe care o trezesc. Vedem aceste lucruri ca pe niste experiente ingrozitore, intunecate, dar de fapt sunt experiente care ne educa, care ne ilumineaza , ne ajuta sa fim cine suntem cu adevarat, ne ajuta sa vedem lucrurile si persoanele intr-o lumina noua, ne invata sau ne dezvolta compasiunea, iertarea, intelepciunea, rabdarea, nonjudecarea. Ceea ce nu ne ucide, ne face mai puternici!

Neexprimarea a ceea ce gandim si simtim este o problema frecventa a epocii moderne impusa de regulile sociale prin „educatie” si este cauza principala a declansarii conflictelor interioare care perpetuate in timp si nerezolvate duc la suferinte greu de imaginat care te mananca efectiv din interior si care au ca rezultat imbolnavirea celulelor, organelor, organismului, a corpului fizic.

In general emotiile suprimate ies la iveala in doua situatii: fie in momentele de criza (socuri emotionale) fie in cazul inbolnavirii grave. Obezitatea, diabetul, bolile de inima, cancerul – sunt rezultatul moleculelor responsabile cu inflamarea si se coreleaza in aspectele psihologice cu emotiile si experientele neprocesate si cronicizate. Acum sper ca intelegeti de ce trebuie sa rezolvam emotiile nedigerate si marile framantari ale mintii, ingropate in corpul nostru. Trebuie sa dezgropam partea intunecata din noi care ne-a cauzat dureri, sa ne-o asumama si sa o acceptam.

Tot ceea ce ni se intampla in viata trebuie sa percepem ca pe o ocazie de a creste. In orice rana sau durere este intelepciune. Viata este o calatorie magica de impacare a laturii noastre umane cu latura divina, este o calatorie spre desavarsire. Pentru fiecare dintre noi exista un plan divin vital pentru evolutia umanitatii. Descopera darul pe care il ascunde umbra ta! Sta in puterea ta sa transformi orice situatie nefavorabila sau aparent negativa intr-un lucru pozitiv, intr-o oportunitate de a invata, de a evolua. TU ai puterea de a ALEGE. TU esti conducatorul corabiei tale. TU esti singurul responsabil pentru viata ta, pentru sanatatea ta.

……………………………………………………………………………………..

Astept cu drag sa-mi spui parerea sau experienta ta, printr-un comentariu pe site.

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai like & share

Multumesc ca ma urmaresti.

Sursa:http://terapiiholistice.blogspot.ro/

………………………………………………………………………………………

Daca ti-au placut informatiile si le gasesti utile, te  invit  sa te inscrii cu adresa ta de e-mail si vei primi saptamanal articole interesante, totul… GRATIS!… Sa nu uiti sa-ti verifici e-mailul si sa confirmi inscrierea!

14 thoughts on “Emotiile si sanatatea

  1. Foarte adevarat. Usor de spus, insa, ca trebuie sa ne incarcam cu pozitivism. Cine a simtit rana si durerea stie ca nu e asa usor ca in texte si scrieri

    • Adevarat, nu este usor sa-ti schimbi viata…dar pana cand poti duce durerea? Nimeni nu te obliga sa porti pe umeri sacii trecutului, incet incet trebuie sa te debarasezi de cate un sac, si ai sa vezi ca drumul o sa fie mult mai usor.

  2. Buna dimineata, Noemi,
    Sunt 100% de acord cu ceea ce prezinti tu in articol. Si eu am ajuns la acelasi Adevar, in urma cu aprox. 2 ani. Citindu-ti articolul, parca-mi reciteam brosura mea intitulata “O NOUA VIATA, UN NOU INCEPUT”, pe care am scris-o in octombrie 2013, si am daruit-o fiicei mele drept binecuvantare parinteasca pentru casatoria ei. Cuvintele tale din articol, parca sunt cuvintele mele, iar ideile mele parca sunt ideile tale…Ce minunat…! Iti ofer cu drag si multa placere,aceasta mica carticica in care mi-am pus sufletul si inima la vedere si le-am oferit tuturor semenilor, odata cu cadoul pentru Alexandra si Razvan cu ocazia casatoriei lor.
    Iat-o :
    O NOUA VIATA, UN NOU INCEPUT

    CURS DE PERFECTIONARE NECESAR A FI URMAT PENTRU INSCRIEREA/ANGAJAREA IN „NOUA INSTITUTIE”- CASATORIA/CAMINUL CONJUGAL / NOUA FAMILIE

    Iubita mea, stii ca, de la o anumita varsta a ta, te-am lasat sa iei deciziile importante pentru viata ta, fara a te forta sa faci cum vreau eu, ci te-am incurajat sa faci dupa cum „ai simtit tu” ca este mai bine pentru tine.
    Cand „feelingul” si ratiunea se impletesc armonios si nu se contrazic, fii sigura ca acea decizie este una buna, iar rezultatele vor fi pe masura
    Pe acelasi principiu m-am bazat si cand mi-ati dat vestea, tu si Razvan, ca ati hotarat sa va casatoriti: faceti cum „simtiti” ca va indruma vocea voastra interioara, ascultati-va inima !
    Eu cu Adi va dam binecuvantarea parinteasca, mai mult chiar, eu mi-o si exprim in scris, in aceasta mica carticica, in care, fiecare rand din fiecare fila, contine o incarcare si o descarcare emotionala puternica si deosebita, in sensul pozitiv si constructiv si de asemenea mai contine si multa, multa dragoste.
    Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe voi, sanatatea voastra, familiile si apropiatii vostri, casele voastre, joburile voastre, relatiile voastre cu voi-insiva si cu EL, sa va ajute sa luati decizii intelepte in viata, sa va indrume pasii pe cararile vietii, sa va lumineze mintile si caile pe care alegeti sa mergeti in viata, sa va dea puterea necesara de a trece cu bine peste obstacolele care uneori mai apar in viata si intelepciunea de a retine doar ce este bun din fiecare lectie primita !
    FIŢI BINECUVANTAŢI COPIII MEI FRUMOŞI LA TRUP ŞI SUFLET !
    La cafea cu iubita, frumoasa, desteapta de fiica-mea, Alexandra, alintata lui mama, „prosticelul mic al lui mama”

    La cafea, draga mea, astazi, citeste aceste cateva pagini si vei intelege mai bine cum sa gandesti, sa actionezi si sa relationezi cu oamenii in general si in particular cu cei pe care ii catalogam si-i etichetam drept „imposibili”, „profitori”, „prefacuti”, „rai”, „pesimisti”, „rau-voitori”, etc. A propos :
    Daca am putea sa realizam noi toti, in fiecare clipa, cat de mult gresim cand punem etichete si catalogam pe alti oameni…Fiecare eticheta pusa celui din fata mea va deveni si eticheta sufletului meu, mai devreme sau mai tarziu. Noi am primit acest dar divin numit viata pamanteasca cu scopul de a ne spala si curata sufletul si-asa destul de impovarat de etichete, de a ne descoperi si a scoate la suprafata adevarata lui frumusete, putere si comoara ce zace latenta acolo, inlauntrul nostru, in locasul lui secret, asteptand sa iasa la lumina, sa ne umple si sa ne lumineze viata, nu pentru a-i adauga alte si alte etichete…
    Daca am putea sa realizam noi toti, in fiecare clipa ca, desi diferiti ca trasaturi fizice, esenta divina a sufletului nostru este aceeiasi in fiecare dintre noi, noi cei la care, Dumnezeu in creatia sa, ne-a numit OAMENI, fara alte etichete…

  3. Deci noi toti, locuitorii pamantului suntem semeni care avem un suflet cu esenta divina in el, dar ceea ce a ajuns sa ne diferentieze atat de mult unii de altii este povara acestui suflet. Aceasta povara noi-insine ne-am creat-o si ne-o cream in continuare punandu-ne unii altora atatea etichete. Drept este ca, la nastere, am m-ai primit ca dar divin si Liberul arbitru, adica identitate unica, caracter, personalitate, Ego, sau cun vrei tu sa-l numesti, dar l-am primit ca sa-l folosim in scop constructiv, creativ, evolutiv spiritual, cu moderatie si cumpatare, fara a abuza de el jn detrimentul celora de langa noi, afectandu-i negativ.
    Desi tu esti maturizata cu mult mai mult decat eram eu la varsta ta, totusi, cred ca iti va prinde bine acest curs de perfectionare ☺predat de mama ta, care si-a dorit sa fie o profesoara si o buna pedagoga, dar la care Viata i-a demostrat ca are si alte abilitati, haruri mai mari☺,probabil de artist(scriitor de carte, de teatru), filozof☺sau de prestator de servicii de sanatate, in slujba omului☺. Mama de la care tu ai mostenit toate aceste haruri si inca ceva pe deasupra☺.
    Bunul Dumnezeu, ingerii Tai pazitori si duhul Sfant sa-ti ajute sa-ti pui in practica talentele native si mostenite☺,ca si meserie, oricare ar fi ea.
    Dupa discutia telefonica de ieri, de mai mult de o ora☺, pe care am avut-o noi doua, revin la exemplul concret despre categoriile de oameni mentionati mai sus, cu temperamente, comportamente, personalitate pe care „noi, oamenii buni, integri, cu mai multe calitati decat defecte, inarmati doar cu bune intentii, luptand doar in adevar si sinceritate, fara falsitate si prefacatorie”☺, ii judecam sau ii dezaprobam mai mult, mai putin sau in totalitate, le comentam in fata sau pe la spate, cu voce soptita sau mai inalta, in grupuri restranse sau mai mari, apucaturile, iesirile, le vanam defectele, ne facem ca nu le vedem calitatile, ca si cand acestea nu ar exista absolut deloc, desi stim foarte bine, ca noi suntem destepti ☺, deci, stim foarte bine ca nu exista om fara calitati si defecte aproape in aceeiasi masura, caci altfel nu ar sta in picioare nici la propriu, nici la figurat.
    Si exemplul concret despre care iti aminteam mai sus, si pe care „aproape il cunoastem” amandoua este Daniela „cea mica” pe care am intalnit-o si am cunoscut-o eu, acum vreo 30 de ani. Din start iti spun, cu mana pe inima, te sfatuiesc sa nu mai rostesti fraza ca „cunosti tu, foarte bine pe cineva”, „stii tu ce-i poate capul, mintea sau inima”
    Stam impreuna, sub acelasi acoperis, impartasim si traim impreuna cu familia, cu copii aceleasi situatii/experiente si…..si…totusi nu poti sa faci afirmatia de mai sus fara sa gresesti mai mult sau mai putin. Nici macar sa pretindem in sinea noastra, fara a o afirma cu voce ca „il stim noi foarte bine cum este” pe membrul nostru din familia cu care convietuim zeci de ani, caci… pana la urma….risti sa fii dezamagit.
    Stii foarte bine intamplarea de la ziua lui Adi, si stii ce impact a avut asupra lui cadoul daruit cu cea mai mare bucurie si cu drag, imaginandu-mi ce ras mare, veselie si haz va fi….

  4. Care a fost rezultatul pretentiei mele ca il cunosc pana in cele mai mici amanunte, cu bune, cu rele, cu calitati, cu defecte ? Dezamagire mare…da, asta a fost rezultatul pretentiei mele de a-l cunoaste in profunzime pe cel de langa mine, cu care imi impart viata. Vrei sa-ti spun si alt rezultat, sau sa-ti traduc mai pe larg aceasta dezamagire? Doua zile de stat trista, suparata, abatuta, bombanind si concluzionand pripit, intr-una, in sinea mea si cu voce catre prietenele mele ca „Uite langa cine locuiesc de atatia ani, un om pe care-l credeam deschis spre glume si umor, m-a suparat reactia lui in fata invitatilor, „o sa-l invat eu minte” si „am sa-i demonstrez eu” ca si eu pot fi ursuza si inchistata, sa nu mai gust glumele lui legate de prestatia mea sexuala, si, in loc sa-i raspund cu haz, cu o alta gluma, am sa-i stric eu buna dispozitie reactionand in fata prietenilor, cum a reactionat si el la cadoul meu cu bune intentii. Deci, sa reiau ideea…dupa doua zile de stat suparata, trista, morocanoasa, ursuza in fata lui, mi-au trebuit alte doua zile, in care am stat eu cu Mine, pe fotoliul meu preferat din hol, cu ceasca de cafea in fata si cu tigara in mana ☺, relaxata, odihnita, calma, golita de orgoliu si prejudecati, deschisa in fata firii umane, mi-am pus muzica pentru linistirea spiritului si…minune…am inteles ca i-am violat intimitatea si partea nevazuta a firii lui, si am inteles, ca, pana la urma toti avem o intimitate numai a noastra, pe care numai Dumnezeu o stie si constiinta noastra. Eu, si tu si fiecare din familia noastra o are, desi ne iubim atat de mult incat, „discutam secrete doar de noi doua stiute”, discutam liber, deschis, fara bariere(copil-parinte, adolescent-parinte, parinte-parinte) si totusi … totusi, eu am o anume intimitate, doar de mine stiuta si eventual de Bunul Dumnezeu, si tu la fel si oricare alta persoana de pe pamant, nu doar din familie are DREPTUL SI LIBERTATEA sa aiba, fara a-i fi violata acesta intimitate.
    Este normal ca atunci cand i-o violezi sau i-ai atins doar partea sensibila, sa reactioneze intr-un mod neasteptat de cei din jurul lui, apropiati sau mai putin apropiati. Pana la urma, nici pe mine-insami nu ma cunosc atat de bine si de profund, mereu raman uimita de ceea ce dau din mine, si de ceea ce fac (atat bune cat si rele). Doar am pretins ca ma cunosc bine si, ca atare eu sunt stapana pe mine, pe gandurile, faptele si actiunile mele si… totusi…uneori sunt multumita de mine si de reactiile mele, alteori sunt dezamagita de reactiile mele in fata imprevizibilului si apoi mi-e ciuda pe mine, de ce nu am putut sa ma stapanesc o fractiune de secunda pentru a evita un conflict minor care a luat o amploare neasteptata. Iata un paradox: desi pretind ca ma cunosc foarte bine, si-mi cunosc interiorul si profunzimea fiintei mele, desi pretind ca eu sunt stapanul emotiilor mele si nu invers, totusi, reactionez neasteptat in diferite circumstante.

  5. Cred ca si tie si oricarui om, indiferent de varsta, sex, cu pregatire sau fara pregatire, i se intampla asta. Si mai este un paradox: reactionam cu calm in situatii aparent urgente, stresante si, invers, reactionam cu furie, agitatie, panica in situatii mult mai usoare. Apoi, dupa ce a trecut situatia, stam si ne miram, uluiti de noi-insine: am fost eu in stare sa depasesc atat de calm si bine acest obstacol ? Am fost eu in stare, eu aia atat de calculata si echilibrata sa fac atata caz de o situatie care s-a rezolvat intr-o jumatate de ora ?☺ Am facut eu caz atata, dintr-un nimic?
    Apoi, concluzionez cu bucurie: „nu m-am gandit vreodata ca pot face eu asa ceva, credeam ca este de domeniul fantasticului si uite, mi-a iesit, am reusit, Doamne, ce pareri reduse aveam despre propriul potential”☺. Sau viceversa, afirmi: „Doamne, nu ma gandeam vreodata ca ajung sa ma comport asfel, ca unul prost, fara minte…”
    Bine ca a trecut cu bine, data viitoare voi fi mai atenta! Si iti faci promisiuni tie-insuti si in fata lui Dumnezeu, ca apoi, sa le uiti, sau, le respecti o perioada si apoi le incalci iar, ca dupa o alta perioada sa revii la ele, si tot asa….ciclic….asta este mersul firesc al lucrurilor.
    CUM MA CUNOSC EU-INSAMI PE MINE, CUM SUNT EU PROPRIUL STAPAN AL GANDURILOR,TRAIRILOR, SENTIMENTELOR, ACTIUNILOR MELE daca tot oscilez asa, bine-rau, frumos-urat, si nu ma autodisciplinez doar spre pozitiv intotdeauna, mereu?
    Si, de aici, o alta intrebare, un alt paradox : „CINE MA CRED EU CA SA-MI DAU CU PAREREA DESPRE CEL DIN FATA SI SA-L JUDEC, SA-I INTERPRETEZ GANDURILE, VORBELE, FAPTELE, ACTIUNILE ?
    In loc sa-mi pierd timpul si energia in discutii, pareri, opinii, judecati legate de cel de langa mine sau despre cei din anturajele mele, mai bine as folosi timpul asta eficient, descoperindu-ma si cunoscandu-ma mult mai bine in profunzime si in interior, caci doar astfel nu voi mai fi nemultumita de unele reactii neasteptate venite de la mine spre mine-insami si spre altii….
    Mai bine mi-as folosi timpul acesta tot in favoarea mea, invatand sau studiind ce-as putea face pentru indreptarea si dezvoltarea mea personala, nu a celui din fata mea, matur emotional ca si mine. Da, sunt de acord sa pierd acest timp cu un copil naiv, care pana ajunge la o maturitate emotionala trebuie sfatuit ce este bine sau rau in viata, sa invete sa discearna, sau care trebuie invatat sa scrie si sa citeasca, sa traverseze strada.
    Rolul meu de parinte este sa te invat cand esti naiv si nestiutor, cand crezi ca tot ce zboara se mananca, dar apoi, la fel de bine stiu ca rolul meu este sa te las sa zbori liber, dupa exersarile facute cu mine, sa nu-ti mai stau „in ceafa”, sa-mi simti inspiratia si expiratia, in fiecare minut, si, de asemenea mai stiu ca tot rolul meu, datoria mea, tot din Legile Naturale sau ale Firii, de la Dumnezeu data, este aceea de a te ajuta, si „a-ti intinde mana” de parinte iubitor, „sa te ridici” daca „te impiedici cumva si cazi”, fara a-ti reprosa nimic, eventual te scutur de praf si iti zic: ”mergi inainte, dar fi mai atenta” si invata-ti singura lectia.
    ACELASI ROL SI DATORIE PE CARE LE AM FATA DE VOI, COPIII MEI, AFLATI LA VARSTA NAIVITATII SI UNEORI SI DUPA ACEASTA☺, LE AM SI FATA DE SEMENII MEI DIN SOCIETATEA, COMUNITATEA SAU COLECTIVITATEA IN CARE IMI DESFASOR VIATA COTIDIANA SI SOCIALA.
    Nu mai sunt responsabila de viata ta daca ai ajuns la o anumita varsta, trecuta de adolescenta si n-ai retinut nimic din lectiile invatate, predate pana atunci. Nu ma acuza, nu-ti plange de mila soarta si nici nu te autoacuza ! Inseamna ca trebuie sa mai exersezi….Ai o alta sansa, o alta oportunitate….Ia-o de la capat !
    Uita-te la groapa in care ai calcat si, data viitoare ocoleste-o ! Hai in bratele lui mama, hai in mijlocul familiei noastre cu oameni frumosi, hai in cercul nostru sau in alt cerc de prietene minunate, ca si noi, hai in biserca daca iti face bine, hai la teatru la o piesa buna, uita-te la un film motivational, plangi de durere dupa cazatura, misca marunt din buze daca te-a impiedicat o pietricica si apoi razi de cat de impiedicata esti, ca ti-au trebuit pantofi cu toc, incomozi, fara sa stii sa mergi pe ei. Varsa-ti supararea, mama si cu ceilalti iti sterg lacrimile, te imbratiseaza si te incurajeaza, te ajuta si te sustine din nou, pana iti revii !
    Revenirea va fi destul de rapida atunci cand intalnesti atata dragoste in jurul tau si vezi ca, de fapt, nu esti singura pe pamantul asta !
    NU TE ACUZ, NU TE JUDEC, NU TE CRITIC – poate un pic ma supar, dar imi trece repede, caci prea mult te iubesc, stiu ce comoara zace in tine si stiu ce importanta esti pentru mine, n-am timp de acuze, de judecati, de critici, stiu doar ca trebuie sa-ti intind mana sa te ridici mai repede de jos si sa-ti dau drumul sa mergi mai departe pe calea ce ti-a harazit-o destinul tau personal si eu, la fel, sa-mi continui drumul meu personal, care, desi diferite, se intalnesc des in IUBIRE SI IERTARE,
    NU TE AUTOACUZA, NU TE JUDECA, NU TE CRITICA pentru vreun esec sau vreo nereusita….Ai fost doar un pic grabita, pripita, sau obosita, nu ai fost prea atenta la drum si nu ai luat tocmai decizia corecta de actiune. Aceeiasi atitudine ca mai sus: prinde-te de un stalp de pe marginea drumului si ridica-te, sau poate de trunchiul unui copac, sau efectiv sprijina-te pe propriile maini si, impinge-ti corpul in sus, pana la verticala, pe picioarele tale, Vei schiopata un pic, asa este dupa o cazatura, dar iti vei reveni daca, acasa, iti vei ingriji articulatia afectata. Dupa cateva zile a trecut, si mergi iarasi drept inainte pe drumul ales, harazit, dar vei fi mai vigilenta, mult mai vigilenta cand te grabesti, iti vei spori atentia la drum

  6. NU ACUZA, NU JUDECA, NU CRITICA PE ALTII, CHIAR DACA II CUNOSTI SAU NU , .
    Si ei sunt in cele doua situatii ale tale, de mai sus…Diferenta intre tine si ei este ca, ei inca nu au gasit-o pe mama, familia, prietenele, copacul, stalpul, sau au uitat sa-si mai foloseasca si propriile maini pe care sa se sprijine, sa se ridice de jos. Diferenta intre tine si ei este ca ei au uitat ca exista muzica, teatru, ras, dans, plans, introspectie, natura, animale ca tratament ulterior dupa cazatura si nu le-au folosit, rezultatul fiind o ridicare de jos cu o cicatrice vizibila urata, mai mare sau mai mica.
    Aceste rationamente zic eu, destul de solide si sanatoase, m-au facut sa gandesc si sa ma comport asa cum o fac acum cu „ Daniela cea mica” (un exemplu, dar nu singurul), despre care, ieri, iti spuneam la telefon ca am ajuns sa-i iert, sa-i accept si sa-i inteleg oarecum toate iesirile.
    Imi doresc cu tot sufletul sa am puterea si linistea interioara, stapanirea de sine sa gandesc, sa ma comport, sa ma consolez, sa simt si sa actionez la fel, fara sa judec si sa acuz toate persoanele gen „ Daniela cea mica” pe care le voi mai intalni cateodata in situatiile si experientele mai putin placute care mi le rezerva viata.
    Imi place sa cred si chiar simt, mai ales in perioadele cand sunt relaxata si linistita ca am ajuns la stadiul sa-i inteleg, sa-i compatimesc, sa-mi fie mila efectiv de ei caci, in spatele furiei, rea-vointei, invidiei, a cuvintelor grele pe care le scot din gura lor, se ascunde de fapt un Mare Om Nefericit, Neiubit, cu multe CICATRICI VIZIBILE atat la fizic cat si in sufletul lor, Care nu stie sa vada, sa simta si nici cele mai mici bucurii si daruri pretioase pe care i le ofera viata.
    Odata ce am inteles acest lucru, starea lor negativa nici nu ma mai afecteaza, nu-mi mai strica tonusul si buna dispozitie pe care mi-o propusesem pentru ziua respectiva. Le dau pace, in nefericirea lor, fara sa-i mai judec, nu le mai raspund la provocari si nu mai permit ca eu sa devin sacul lor de gunoi unde-si varsa toxinele amaraciunii lor. Odata si odata (unii mai devreme, altii mai tarziu) vor ajunge si ei sa inteleaga, ca si mine de altfel, ca, problema principala a nefericirii lor, a furiei lor, a obstacolelor intalnite, este in ei-insisi, nu in membrii familiei, in prieteni, in subordonati, in vecini, in colegi…
    Responsabilitatea le revine lor si numai lor, dupa cum responsabilitatea de a fi echilibrata emotional, fizic si psihic imi revine mie si numai mie si nu este nimeni vinovat atunci cand unul din echilibre mi se perturba in sens negativ☺. Este dar o tulburare de perceptie a unei situatii, in acel moment.
    Aceeiasi problema eu o percep astazi ca fiind acceptabila, de rezolvat, iar maine cand sunt obosita este posibil sa o percep ca imposibil de rezolvat. Tot asa se intampla si intr-un grup de colegi: aceeiasi problema eu o percep ca rezolvabila cu calm, pentru ca am o stare generala buna iar cel de langa mine, din acelasi grup, se crizeaza, se panicheaza la aceeiasi problema pentru ca el este intr-o dispozitie proasta. Maine, este posibil sa fie invers. Cine pierde, cine castiga? Binenteles castiga cel care transcede situatia si ramane calm, fara sa se lase afectat, nici la cel mai mic nivel de iesirea celuilalt. Repet: astazi fac asa, dar maine este posibil sa fie invers. Nu suntem perfecti dar suntem completi.
    A fi complet inseamna sa ai atat iesiri,trairi pozitive cat si negative.
    A fi complet inseamna sa constientizezi cand balanta s-a inclinat prea mult spre una din extreme si sa faci ceva sa o readuci in echilibru.
    A fi complet inseamna a deveni mai intelept dupa fiecare vijelie aparuta in viata.
    A fi mai intelept inseamna a nu te cobori la mintea celui mai putin dotat, ca sa nu zic prost, a nu-i alimenta trairile si vibratiile joase pe care le emite, a nu raspunde la provocari.

  7. Si…ca sa nu raspunzi la provocari negative cu alte provocari negative nu ai decat sa-l privesti pe cel din fata ta, care incepe cu asa ceva, cu mila, compasiune,
    sa-i ierti iesirile… Deci, ca sa-mi demonstrez cat sunt de inteleapta ☺, sau ca am evoluat pe scara constiintei☺, imi demonstrez mie-insami, nu tie, nici altcuiva, ca stiu sa iert, sa acord compatimire, sa continui sa-i accept in sufletul meu asa cum sunt si de ce nu, sa-i iubesc neconditionat pe toti acestia.
    Si nu cheltuiesc nimic de la mine: nici bani, nu le dau de mancare, nu-i cazez, nu le port de grija ce imbraca, cand vin, unde merg… dimpotriva, devin din ce in ce mai deschisa si mai larga in sufletul meu gandind ca, totul in acest minunat univers se afla intr-o miscare ritmica, ordonata, inainte-inapoi, sus-jos, dreapta-stanga, dupa intuneric vine lumina, dupa noapte vine zi, dupa furtuna vine soare, dupa frig vine caldura si vice-versa… acestea sunt Legile Naturale sau legile Firii si nu vor fi niciodata schimbate.
    Dumnezeu asa a facut Creatia numita Om, i-a dat ca daruri Natura si roadele ei, Pamantul si roadele sale, si i-a mai dat ca scop si sarcina in Viata sa traiasca in Armonie cu ele, si, de asemenea i-a mai daruit omului si LIBERUL ARBITRU sa-l foloseasca in scop constructiv pentru a se dezvolta din ce in ce mai mult si a evolua. Dar omul, a ascultat doar o perioada si a respectat aceste Legi traind in armonie cu ele. Apoi, a facut abuz de LIBERUL ARBITRU dorind sa-si insuseasca in folosul strict personal aceste daruri. A devenit lacom, nu a mai tinut cont de Legile Naturale, mai mult chiar, a inceput sa le distruga abuzand de ele in scop egoist. …..Restul este istorie adevarata pe care si tu o cunosti, iar noi si voi, generatia prezenta, suportam consecintele incalcarii si neascultarii Legilor Naturale.
    Deci, nu Dumnezeu ne-a pedepsit sa traim asa ci, noi-insine, inaintasii nostri care nu sunt decat semenii nostri, oameni ca tine, ca mine, ca parintii nostri, ca vecinii nostri, etc.
    Deci, care este sarcina, scopul meu in viata? Ca sa-mi fie bine, sa vad ADEVARATA FRUMUSETE A VIETII? Sa respect Legile Naturale. Si ce cuprind aceste Legi Naturale, pe langa iubirea neconditionata, acceptarea, respectarea, intelegerea Naturii si a fenomenelor ei naturale, a Pamantului si a Universului? Mai cuprind iubirea neconditionata, acceptarea, respectarea, iertarea, intelegerea semenilor. Daca am gresit in viata, si am facut-o de numeroase ori, mai ales cu folosirea cuvintelor acuzatoare fata de cei dragi din familie si nu numai, Dumnezeu m-a iertat si mi-a dat chiar bonus refacerea vietii alaturi de alti oameni minunati in anturajul meu… atunci cine sunt Eu, ca sa nu iert la randul meu, sa nu accept, sa nu incerc macar sa-mi inteleg semenii care inca nu au ajuns la acest nivel de a vedea si intege experientele placute/neplacute care le-au marcat viata ?
    Daca Dumnezeu a avut rabdare cu mine si nu m-a lasat sa-mi iau viata atunci cand am crezut eu ca nu mai are rost, cine sunt eu ca sa nu am rabdare si mai mult chiar, sa-i judec pe semenii mei care fac asta?
    Daca Dumnezeu m-a lasat sa-mi vars furia si sa spun tot ce mi-a venit la gura acuzand parintii de nefericirea mea, acuzand educatia primita de la ei si principiile, teoriile si metodele de viata (uneori nu cele bune) in care si cu care m-au crescut, si apoi, peste ani(aprox 30), le-am inteles, le-am acceptat, le-am iertat, m-am impacat cu acele situatii, intelegand ca doar trecand prin ele m-am mai maturizat emotional, atunci, cine sunt eu ca sa nu fac acelasi lucru cu semenii mei care fac cum am facut si eu odata ?
    Daca Dumnezeu a avut rabdare cu mine pana m-am mai maturizat si am constat ca am primit bonus o alta perioada de viata, mai frumoasa acum decat inainte, cine sunt eu ca sa nu am rabdare cu semenii mei care nu au ajuns inca la aceasta maturizare? La mine a venit ajutorul la momentul meu oportun, va veni si la altii la momentul lor oportun.
    Nu este de datoria mea sa le calculez eu varsta la care va veni acest moment al lor, oportun. Si nici nu este de datoria mea sa-i judec de ce au o anumita varsta si acest moment al maturizarii emotionale si al constiintei nu a venit inca.
    Datoria mea, daca vreau sa-mi fie tot asa de bine de-acum incolo si sa am parte cate zile voi avea de aceste daruri minunate divine (copii frumosi☺,cuminti☺,destepti☺,casa frumoasa, primitoare, familie larga, numeroasa si frumoasa, prieteni adevarati, masa bogata, camin ospitalier), este aceea de a continua sa fiu asa cum sunt acum: proasta de buna☺, proasta de iertatoare☺ „nebuna de filozoafa”☺, „aeriana”, „plutitoare deasupra pamantului”☺, stiind foarte bine ca, atat eu cat si cei care „ma complimenteaza”☺, recunoastem deschis sau nu (dintr-un EGO sau orgoliu prost folosit), ca in spatele acestor „complimente” ascund un om frumos atat fizic cat si sufletesc, in care se poate avea incredere, care-si respecta promisiunile facute, pe care te poti baza la nevoie, care-si ajuta neconditionat sau conditionat semenii atunci cand i se cere sau nu, care stie sa aprecieze, sa primeasca si sa daruiasca cadouri de toate genurile, cu drag si bucurie, care poate sa planga atat de fericire cat si de tristete cateodata☺, care stie sa urle cand este obosita pentru a inlatura blocajul☺, si apoi sa repare greseala pupand, imbratisand, alintand☺, care stie sa rada cu gura pana la urechi acum ca si-a pus dintii☺, la o gluma, un banc, o situatie chiar neplacuta iar altadata (cand este obosita)☺, stie sa reactioneze mai violent verbal la aceeiasi situatie☺, care stie sa se agite, agitand si pe cei din jur☺cand crede ca are de rezolvat o problema/sarcina prea grea, ca apoi, sa constate ca, daca deschidea gura, telefonul si cerea ajutor, putea rezolva acea sarcina/situatie mult mai rapid si usor☺.
    Daca la informatiile primite la acest curs de perfectionare pe care ti l-a predat mamica ta, si pe care l-a pregatit de mult timp, cu multa dragoste si meticulozitate, tu le vei gasi si aplicabilitate practica in viata de zi cu zi si mai ales in noua familie, in noul camin, nu ezita sa o faci ! Vei avea parte de o viata frumoasa, traita in toata complexitatea ei, in care rutina, plictisul, regretele, dezamagirile, dificultatile care mai apar din cand in cand, vor fi compensate din plin de actiune, de reusite, de bucurii si impliniri, de realizari frumoase !

    FITI BINECUVANTATI !

    Petrosani, 21 octombrie 2013, ora 0:33

    • Acelasi raspuns pot sa-ti dau ca si la Oliviu…intotdeuna exista o alegere, nu trebuie sa traim in trecut…mintea noastra este un instrument foarte util. e scris si in articol…

  8. as dori sa stiu care este emotia care a declansat osteoporoza pentru ca ma confrunt de 8 ani cu ea si dupa multe tratamente doar s-a ameliorat. daca as sti cauza poate as putea-o trata sau as putea s-o constientizez si astfel s-o eliberez si sa ma vindec. multumesc.

    • Buna Eugenia, din studiile mele, osteoporoza apare si orice problema a oaselor din cauza autodevalorizarii de sine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*