Frica, parazitul care ucide

frica_-300x2241O sa va prescriu acum, dragii mei, cea mai simpla si eficienta reteta eliberata vreodata.  O reteta universala. Vreti sa fiti sanatosi? Vreti sa aveti succes? Vreti sa aveti o viata implinita, fericita, relatii armonioase si orice altceva va doriti? Reteta e atat de simpla: trebuie sa aveti CURAJ si atat. Curaj sa renuntati la tot ce v-a impiedicat pana acum sa obtineti tot ce va doriti si curaj ca de acum incolo sa actionati spre a obtine.

Ce v-a impiedicat pana acum? Frica. Frica este un parazit care ucide. Este un fapt demonstrat stiintific. Frica de boala ucide mai repede decat boala in sine.

Inversul efectului placebo, efectul nocebo este chiar mai puternic, devastator de puternic. Ceea ce credem, convingerile pe care le avem, nascute din frica, ne distrug viata mai repede decat orice altceva. Daca un medic, in care pacientul are mare incredere, ii spune acestuia ca mai are cateva luni de trait si ca sufera de o boala incurabila, pacientul isi va instala acest gand si frica il va ucide mai repede decat boala in sine. Fiindca boala nu exista, de fapt. E doar o materializare energetica, iar acest proces poate fi reversibil: asa cum l-am creat, daca devenim constienti de mecanismul prin care l-am creat, la fel de bine il putem demonta.

“Oamenii nu mor din cauza cancerului, si nici din cauza agentilor patogeni, a virusurilor, bacteriilor… ci din cauza fricii si a epuizarii.”– Dr.Ryke Geerd Hamer

O minte infricosata naste demoni si traieste o viata de cosmar, o viata falsa, ireala, in compania lor.

Acesti demoni ne bantuie zilnic, prin toate manifestarile fricii din noi. Ganditi-va o clipa, profund, de ce va este frica. Toate motivele noastre de frica ne fura un pic cate un pic viata, la propriu. Pentru ca ne mananca energia vitala: frica este energie si se hraneste cu energie. Ne vampirizeaza, pur si simplu. Ne fura bucuria, libertatea, ne scurteaza viata, ne impiedica sa avem succes, sa ne manifestam pe noi insine, sa iubim, sa ne vindecam, sa exploram realitatea, sa indraznim, sa ne adaptam la schimbare, la nou, sa cream, etc.

Frica, la propriu, este un parazit energetic. Se fixeaza in mental si de acolo se hraneste cu energia noastra. Ca orice parazit, elimina “toxine”, care ne imbolnavesc, in timp ce ne devoreaza. Aceste “toxine” devin, in timp, blocajele care ne impiedica sa ducem o viata sanatoasa, implinita, echilibrata, adaptata realitatii, plina de iubire si succes.

Exista ceva mult mai rau decat moartea: frica. Frica de moarte ne duce mai repede catre moarte. Frica de actiune ne blocheaza in vieti goale. Frica de iubire ne rupe de noi insine si de ceilalti. Frica de boala ne imbolnaveste mai repede decat orice virus cunoscut. E necesar sa constientizam profund ca ceea ce traim, realitatea fiecaruia, povestea de viata a fiecaruia dintre noi, cu succesele si insuccesele sale, sunt create de noi insine, fie din iubire, fie din frica.

Iubirea iti da curaj sa infrunti orice, sa fii fericit cu tine insuti in absolut orice conditii de viata, sa creezi. Frica te blocheaza sa traiesti bucuria chiar si atunci cand ai toate motivele sa te bucuri, fiindca apar nesiguranta, indoiala, demonul gandului: “Dar daca…”. Avem nenumarate exemple de oameni curajosi, care si-au depasit conditionari grave, de tipul infirmitatilor, handicapurilor, reusind sa duca o viata fericita, abundenta, devenind un exemplu pentru ceilalti si contribuind astfel la aceasta lume, nu ramanand dependenti de ajutorul altora. Avem nenumarate exemple de oameni puternici care au esuat si nu si-au mai revenit din cauza ca nu si-au putut infrunta si demonta propriile frici si au ramas dependenti de anumite obiceiuri.

Nimeni nu este scutit de frica. Oricat te-ai dezinfecta, nu poti trai intr-un glob de cristal. Venim zilnic in contact cu bacterii, cu virusi, care pot fi potential fatali. Tocmai de aceea nu trebuie sa ne ferim, cu frica, cu atat mai putin sa ne invatam copiii sa se fereasca si sa se teama. Suntem dotati cu un sistem imunitar perfect adaptabil, care poate infrunta si infrange orice. Trebuie doar sa avem incredere in el si sa-l lasam sa-si faca treaba. Fiindca ce nu te omoara te face mai puternic, iar asta este insasi legea evolutiei: sa devenim mereu altii decat am fost.

Unii spun ca frica de moarte este sursa voalata a tuturor celorlalte forme de frica. Eu as spune ca frica de necunoscut este izvorul tuturor fricilor. Hai sa gandim logic: de ce ne putem teme? Doar de ceva ce nu stim, corect? Ne temem mereu de ceva ce nu stim, nu stim cum va fi, cum ne va afecta, ce vom trai, cum ne vom simti, cum ne vom schimba, samd. Si vrem sa stim, vrem asigurari. Dar nimeni nu ne poate pregati pentru necunoscut, pentru ceva ce inca n-am experimentat, pentru surpriza, pentru confruntarea cu noi insine, care ne transforma. Fiecare noua experienta ne transforma si moare mereu un vechi “eu” si se naste unul nou, mai evoluat, mai experimentat. Impiedicam aceasta “nastere” a noului eu din cauza ca ne este frica sa devenim altceva decat suntem si ne-am obisnuit sa fim, ne e teama sa invatam ceva nou, care ne schimba, sa facem altceva decat ne-am obisnuit. Daca am refuza schimbarea si adaptarea din frageda pruncie, atunci toata viata ne-am tari de-a busilea si am continua sa ne sugem degetul.

Viata, in sine, e o calatorie in necunoscut. Asta e esenta ei. De o astfel de calatorie nu poti decat sa te bucuri, entuziasmat de surpriza necunoscutului, sau sa te temi, imaginand mereu scenarii periculoase. Daca pruncul s-ar teme mereu, in mintea sa, de faptul ca va cadea si se va lovi, n-ar mai incerca iar si iar sa se ridice in doua picioare si sa mearga. Copilul nu gandeste astfel, fiindca nu are mintea astfel antrenata, nu are informatii despre pericol, asa ca, instinctiv, continua pana reuseste. Plange in mod firesc atunci cand cade, isi sterge lacrimile, apoi rade si continua sa incerce. Adultul are o groaza de informatii setate in mintea sa, instalate de educatie, mass-media, etc, samd, asa ca nu mai reactioneaza ca un copil, si adeseori, cand cade, nu se mai ridica, abandoneaza, nu mai incearca. Ba chiar incepe sa se “protejeze” de posibile esecuri si nu mai incearca deloc sa exploreze necunoscutul, cautand mereu zona de confort. Iar zona de confort este cea mai crunta himera.

Zona de confort este zona obisnuintelor noastre. Acolo ne simtim comod si in “siguranta”, chiar daca suntem profund nemultumiti, nefericiti, bolnavi. Ca sa iesi din zona de confort trebuie sa iti infrunti frica, asadar sa te infrunti pe tine insuti, fiindca tu ai creat frica. Asta e singura lupta pe care o aveam de purtat in aceasta viata, lupta cu noi insine. Nimeni si nimic nu ne poate impiedica sa credem si sa incercam imposibilul. Asa au reusit oamenii sa transforme ce era considerat “imposibil” in posibil. Asta este singura forma de “miracol” din aceasta realitate.

“Nu trebuie sa ma tem. Frica este ucigasul mintii. Frica este moartea cea mica, aducatoare a anihilarii complete. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine si prin mine. Si dupa ce va fi trecut, ma voi intoarce si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Numai eu voi ramane.” (Bene Gesserit: Litania impotriva fricii, din cartea “Dune”)

Iubirea este manifestarea luminii, a divinitatii, a esentei din care suntem creati. Frica este manifestarea intunericului, este anti-creatia. Atat iubirea, cat si frica, singurele sentimente/emotii din care izvorasc toate gandurile si actiunile noastre, sunt forme de energie. Energia iubirii este o expansiune creatoare. Energia fricii este e o contractie limitativa. Frica sufoca, la propriu. Ganditi-va, ce se intampla atunci cand va temeti? Simtiti ca va sufocati, ca respirati mai greu, ca vi se pune un nod in gat, arterele vi se ingusteaza, muschii se contracta. Dar cand simtiti iubire? Atunci traiti cu deplina incredere, respiratia este profunda si relaxata, muschii sunt complet relaxati, iar arterele se largesc, asigurand un flux optim de sange. Iubirea deschide, largeste, frica inchide, ingusteaza.

Oamenii care se tem isi limiteaza actiunile, incercand sa evite ceea ce le provoaca teama. In cazuri extreme, devin incapabili sa se miste, sa vorbeasca, sa actioneze, ca si cum ar fi paralizati, de altfel exista si vorba “a paraliza de frica”. Oamenii care au incredere se misca liber, vorbesc fluent si au curaj sa mearga unde vor si sa faca ce vor in viata.

Toti crestem cu frici inoculate, frica e o parte din experienta noastra umana. In copilarie, am fost invatati sa nu facem asta sau aia, altfel vom fi pedepsiti. Sau am avut experiente traumatizante pe care nu vrem sa le retraim. Frica noastra primordiala este legata de supravietuire. E programata in corpul nostru, de aceea suntem dotati cu instincte. Cand suntem coplesiti de manifestarea unei energii, a unui eveniment sau a unei situatii de viata, corpul si sufletul reactioneaza prin eliberarea fricii, incercand astfel sa blocheze ceea ce ne copleseste sau sa ne ajute sa evadam de acolo. Toate actiunile noastre se bazeaza pe aceasta dualitate primitiva de iubire si frica. Intreaga noastra existenta se bazeaza pe frica. Ne temem de atat de multe: de moarte, de dezaprobare, de neacceptare, de pedeapsa, de vina, de excludere, de conflict, de boli, de esec, etc.

Manifestarea fricii in corp

Frica este o energie care contracta. In corp, se manifesta in mod evident, la nivel muscular. Frica si trauma se stocheaza in muschi. Energia experientei traumatizante, energia fricii se instaleaza in muschi, avand ca efect o contractie permanenta sau o tensiune in muschiul respectiv. Dupa o vreme, corpul se obisnuieste cu acea contractie si nu mai trasmite semnale de durere, iar noi ramanem toata viata cu acea contractie, cel mai adesea in mod inconstient. De aceea masajul este extrem de benefic, detensionand muschii incordati din cauza energiei stocate a fricii. Toate tehnicile de vindecare pornesc de la relaxare musculara si respiratie profunda, libera.

Tot ce facem devine, pana la urma, un obicei. Obiceiul este acea energie care se tot repeta. Cu cat se repeta mai mult, cu atat creaza un tipar, un sablon al existentei noastre. Cu cat devine mai puternic acest sablon, cu cat creste intensitatea, prin repetare, a energiei care alimenteaza acest sablon, cu atat mai hotarat va curge intreaga noastra energie directionata prin canalul creat de acest sablon. In acest mod putem constientiza cum si unde ne canalizam energia vitala. Frica este si ea un obicei, unul nedorit. In istoria omenirii, frica pentru supravietuire a devenit un obicei extrem de puternic, fiind necesar existentei. Fricile pe care ni le-am creat singuri, de-a lungul vietii, sunt mai usor de anihilat, desi procesul in sine poate fi dificil sau de durata.

Precum spuneam, frica se stocheaza in muschi, dar nu numai, poate sa se fixeze in orice alta parte a corpului. Acupuntura este foarte eficienta in acest sens, ca metoda de vindecare si de re-fluidizare a energiei. Frica creeaza blocaje energetice, astfel incat noi nu mai dispunem de intregul potential al energiei noastre vitale. De aceea ne imbolnavim, de aceea simtim ca nu mai avem putere, speranta, de aceea suntem paralizati in a actiona sau amanam mereu. Ganditi-va ca energia noastra este limitata, oricum. Frica blocheaza mare parte din aceasta energie. E ca si cum am porni la drum cu o masina careia nu i se alimenteaza bine acumulatorul. Alimentarea energiei noastre, purificarea sa, reciclarea sa se fac de la sursa. De exemplu, prin somn. Sau prin tehnicile de meditatie. Sau prin constientizarea sentimentelor de iubire si de compasiune profunda. Atunci ne “depasim” pe noi insine, ego-urile noastre, fiindca ele creeaza si intretin frica, ne de-conectam de povestea/identitatea noastra si ne conectam la tot ce exista, prin noi si mai presus de noi. Tehnicile de vindecare ne pot ajuta sa eliminam efectele fricii din corp, ne pot ajuta sa ne relaxam muschii, de pilda. Dar sunt absolut ineficiente sa ne rezolve intr-adevar problemele, daca noi re-cream mental, producem din nou, sub forma de obicei, aceleasi si aceleasi frici.

Renunta la frica

terapieTrebuie sa constientizam ca, de ce ne temen, aia atragem. Romanul are o vorba inteleapta: “De ce ti-e frica, nu scapi.” Frica este o emotie, o forma de energie, si atunci cand eliberam/emitem aceasta energie, ea atrage energii asemanatoare, de aceeasi frecventa. Frica este o energie negativa si creeaza situatii negative de viata. “Ce semeni, aia culegi.” Trebuie sa constientizam ca, temandu-ne, vom atrage si mai multa frica, vom atrage toate energiile similare si conectate cu frica. Ba mai mult, vom atrage persoane similare si ne vom “hrani” si mai mult fricile impreuna.

E absolut necesar sa ne schimbam obiceiurile, obiceiurile negative. Cand va temeti de ceva sau nu indrazniti sa faceti ceva, creati incredere in dvs, hraniti increderea care va invinge energia negativa, emotia negativa. Cum? Ganditi! Ganditi logic, constient, puneti la indoiala si demontati-va motivele de frica, le veti descoperi pe toate nefondate, daca le observati atent. De ce va puteti teme, in mod serios si justificat? De boala, de moarte? Pai, nu va e clar ca oricum veti muri, mai devreme sau mai tarziu, si asta e un fapt cat se poate de concret si sigur? Atunci, ce rost are sa traiti rastimpul asta in teama? Va e frica de esec, pe plan material sau amoros? Va temeti de pierdere? Pai, am venit pe lumea asta goi si vom pleca fara sa luam nimic cu noi. Am venit singuri si vom pleca singuri. Atunci, de ce ne-am teme? Oricat de cumplite ar fi circumstantele in care un om a ajuns sa traiasca, creandu-si inconstient o realitate negativa, el tot poate fi liber si pe deplin fericit in interiorul sau, daca incepe sa gandeasca astfel, tot ii raman nenumarate motive de bucurie, mult mai autentice decat dependenta de lucruri, persoane, samd., tot poate gasi motive de bucurie in absolut orice: intr-un zambet, intr-o frunza, intr-o adiere, intr-un rasarit de soare, etc. Daca uitam asta, tot restul e inutil. Tot restul e doar o dependenta extrem de dureroasa care ne umple de frica de a nu pierde nimic. Nimic din ce nici macar n-avem sau oricum nu putem pastra.

Atentie! Noi cream frica din cauza legii minimei rezistente. Nu-i deloc nevoie de energie suplimentara, nu ne consuma deloc energia atunci cand continuam s-o lasam sa curga in directia unui obicei pe care ni l-am instalat. Nu implica in mod constient si activ constiinta noastra. In mod inconstient am creat teama. Teama, odata creata, se instaleaza, ne mananca energia ca un parazit. Ne trebuie energie suplimentara, efort constient, ca sa scapam de parazit, implicit de frica, cat si de obiceiuri proaste. Ne trebuie multa energie ca sa redirectionam constient energia sa nu mai hraneasca parazitul, sa nu mai perpetueze obiceiul prost. Unul dintre cele mai proaste obiceiuri posibile este sa ne facem griji si sa nu actionam spre a le inlatura si anihila.

Suntem niste fiinte tare lenese, fiindca ne lasam viata condusa si dominata de obiceiurile pe care ni le formam. Practic, ajungem sa traiasca obiceiurile in locul nostru, iar noi traim prin ele experiente extrem de limitate. Ajungem sa traim doar prin putina energie care ne ramane dupa strangularea, contractia fricii, dupa ce frica insasi se hraneaste. Obiceiurile pot fi schimbate, dar cine are curaj sa-si infrunte fricile? Sa se confrunte sincer cu sine? Presupunand ca suferiti de o boala incurabila, in termeni medicali, asta inseamna ca toate zilele care v-au ramas de trait trebuie sa le traiti in intuneric si tristete? Fie si numai o zi daca va ramane de trait, puteti gasi infinite motive s-o traiti in lumina si bucurie.

Nimeni nu-si infrunta fricile de buna voie, voluntar, in mod normal, de asta evitam lucrurile de care ne temem. Depinde numai de noi sa ne luam viata in propriile maini si s-o schimbam in bine. Depinde de noi sa intelegem ca fricile ne intuneca viata, ne creeaza necazuri si ne impiedica sa traim viata la maxim si sa ne bucuram de ea. Cea mai simpla cale e sa ne victimizam, sa ne autocompatimim, sa ne plangem, sa ne para rau ca traim ceea ce traim, in loc sa punem mana si sa ne schimbam obiceiurile, sa ne anihilam fricile. Putem face asta daca incepem sa aplicam expansiunea. O puteti aplica in toate situatiile si circumstantele vietii dvs. Va puteti alege metoda potrivita, stiind ca energia expansiva va va elibera mereu si va va imbunatati considerabil viata.

Nu exista vinovati

Frica este singurul lucru, singurul intuneric care ne impiedica sa experimentam iubirea. Iar iubirea este insasi esenta fiintei noastre, a existentei. Ma refer la iubirea neconditionata, nu la “te iubesc daca si tu ma iubesti”, atitudine care se bazeaza tot pe frica, pe teama ca nu vei obtine ce-ti doresti. Ego-ul se teme mereu, de aceea ego-ul va cauta mereu ceva, in afara, pe care sa dea vina, prin care sa-si justifice frica. Astfel, ego-ul ne impiedica sa vedem ca sursa fricii se afla adanc inradacinata in noi insine, ca frica este un zid care ne impiedica sa ajungem in contact cu adevaratul nostru sine, cu adevarata noastra natura, care este iubirea. De aceea este nevoie sa privim adanc in noi insine si sa daramam acel zid de protectie, sa renuntam la defensive, victimizare si justificari. Trebuie sa ne reconectam cu adevaratul nostru sine, cu adevarata noastra natura divina care radiaza iubire infinita si neconditionata. E nevoie sa cedam, sa ne “predam” si sa avem totala incredere ca sa putem renunta la frici si pentru a le anihila.

Societatea in care traim si intreaga lume se bazeaza pe frica si neincredere. Oare nu ne-ar fi mai bine daca am avea incredere unii in altii? Frica atrage si mai multa frica si devine distructiva. Increderea atrage si mai multa incredere si devine constructiva. Prin incredere am duce o viata mult mai sanatoasa, avand in vedere ca sursa bolilor e frica si de ce ne temem exact aia atragem.

E timpul nu doar sa aflam adevarul si sa invatam altceva decat am fost obisnuiti sa credem orbeste, ci sa si practicam renuntarea la ego, alegand increderea in sine si in natura noastra divina. De atatea secole traim cu totii in frica. E timpul sa renuntam la ideea ca trebuie sa fim cei mai buni, cei mai puternici, cei mai bine adaptati, sa renuntam la eforturile colosale de a fi perfectionisti, altfel vom esua mereu, intr-un fel sau altul. E timpul sa renuntam la vina si la vinovati. E timpul sa incetam sa mai credem ce ne spun altii, sa renuntam la vechile noastre credinte si convingeri, pe care le-am adoptat din teama de a nu fi exclusi dintr-un grup, dintr-o comunitate, din societate. E timpul sa renuntam la toate aceste frici si sa avem deplina incredere in natura noastra divina, in iubirea divina, prin care suntem toti interconectati. E timpul sa gandim si sa realizam ca toate fricile noastre nu sunt decat niste iluzii mentale, care n-au nicio baza si niciun fundament reale. Singura realitate este natura noastra divina, acesta e singurul adevar in care trebuie sa credem si in care trebuie sa avem deplina incredere. Stiti de ce se spune ca “pe lumea cealalta” nu exista “nici durere si nici suspin”? Fiindca n-are cine sa le creeze, fiindca in stare spirituala pura nu exista frica.

sursa:http://liviabonarov.wordpress.com/

Astept cu drag sa-mi spui parerea sau experienta ta, printr-un comentariu pe site.
Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai like & share
Multumesc ca ma urmaresti.

 

Daca ti-au placut informatiile si le gasesti utile, te invit sa te inscrii cu adresa ta de e-mail si vei primi saptamanal articole interesante, totul… GRATIS!… Sa nu uiti sa-ti verifici e-mailul (inbox si spam) si sa confirmi inscrierea!

20 thoughts on “Frica, parazitul care ucide

  1. Este o abordare indrazneata dar limitata. Pot sa va aduc multe argumente pro si contra. Cred ca frica nu poate fi abordata separat de mostenirea genetica, necunoscut, limitarile fizice si psihice a fiecarui individ, experientele personale, etc.
    In concluzie…cam ,,subtire” articolul. Astept cu interes urmatoarele publicatii.

  2. Eu sunt foarte fericita ca am reusit sa va intalnesc pe voi.
    Citesc si constientizez ca viata mea a luat o intorsatura extraordinara.
    Va multumesc pentru asta,e foarte putin si cred ca nu as avea cuvinte sa va apreciez munca voastra niciodata.

    Va doresc sanatate si succes in ceea ce faceti pentru noi !
    Georgeta-Galati

  3. Un articol extraordinar de corect, profund si revelator. Te felicit!!!

    PS: Regret ca locuim asa departe. Te-as fi curtat!!! Cand ajungi in Bucuresti, anunta-ma, te rog.

    Te pup!!!

  4. Nu sunt Radu…dar nu conteaza.
    Am o intrebare pentru tine; daca temerile sunt sursa problemelor de sanatate, atunci furia si nemultumirea sunt elemente motrice ale evolutiei?
    Intreb asta, dupa ce ti-am privit fotografia de pe link.

    • Tudor, imi pare rau ca te-am botezat, nu era intentionat.
      Da frica ne imbolnaveste, este adevarat.Parerea mea la intrebarea ta este, ca nu mai trebuie sa fim nemultumiti sau furiosi, aceste sentimente nu ne conduc spre evolutie.Viaţa este o călătorie compusa din mai multe etape de-a lungul drumului nostru personal, care ne duce in directia unei evoluţii constante. Şi în fiecare zi, ne sunt furnizate o multitudine de oportunităţi, care ne pot permite să ne transformam si sa devenim cu fiecare data mai buni.

    • Draga Tudor, ti-am raspuns neluand in considerare ultima fraza din comentariu. Fiecare are dreptul sa ma perceapa sau sa ma vada cum doreste.

  5. Va cunosc de putina vreme dar ma bucur de fiecare data sa va citesc articolele.Uneori sunt lucruri pe care le stiu alteori aflu informatii noi.In ceea ce priveste frica sunt de acord cu ce spuneti doar ca drumul de la teorie la practica este lung. Mie mi s-a pus un diagnostic necrutator si vreau sa cred ca nu mi-e frica…si totusi gandurile mele fug uneori.

    • Imi pare rau sa vad asta.Iti recomand sa citesti de mai multe ori articolul,unele convingeri sunt adanc inradacinate in subconstient, dar cu rabdare se pot schimba aceste programe care ne conduc spre boala. Iti doresc multa sanatate si mai astept mesaje de la tine.

  6. Hristos a inviat si buna dimineata!
    Am citit articolul. Felicitari. Multe idei, ca un rezumat bine selectat dintr-o lectura comuna ce abunda pe piata si este la indemana fiecaruia dintre noi.
    Pe mine ma intereseaza, concluziile dvs personale strict la subiectul zilei, analizat ca absolvent si practician al facultatii de medicina generala si farmacie. Concluziile directe, obiective, fara influenta altor informatii din exterior nici macar a acelor practici “metoda germana”, etc. etc.
    Imi spuneti si mie unde este locul Creatorului in tot materialul expus de dvs. din lectura scriitorilor americani si nu numai? Oare raspunsurile le primim numai din exterior? Total gresit! Toata lucrarea se afla in interiorul fiintei noastre, iar cel mai bun exemplu, suntem fiecare dintre noi: cu temerile, fricile, angoasele pe care le traim, experimentam si din care invatam propriile lectii de viata, spre evolutia individuala – personala&familiala&grup, pentru a merge mai departe fara a repeta si a atrage noi suferinti. Suntem liber de vointa sa alegem iubirea si suferinta inca din creatie, purtand o amprenta genetica astrala ca mostenire comuna, in afara de cea personala si de neam.
    Sunt fff multe de spus. Ma opresc … aici. O zi frumoasa in armonia sanatatii sufletului si a trupului.

    • Draga Paula, multumesc pentru comentariu.Sunt total de acord cu parerea ta despre Creatie si ideea ca toate raspunsurile le gasim in interiorul fiintei noastre, exact despre asta vorbesc si eu, niciodata n-am sustinut altceva.
      Medicina stiintifica analizeaza doar materialismul, excluzand sufletul.Eu personal nu pot sa analizez o problema doar din punct de vedere al materialismului, facultatea te invata doar ce este boala, nu te invata ce este sanatatea.SINGURA CAUZA A BOLII ESTE SEPARAREA DE SUFLET.In asta cred eu,defapt asta este si nisa blogului.

      • Multumesc pentru promtitudinea raspunsulu, insa din pacate asteptam cu totul altceva… Stiu foarte bine cu ce se “mananca medicina occidentala” si cea practicata in prezent cu care nu am fost de acord cu ea, de cand am venit in aceasta lume. Este o teorie total gresita. Ma intreb pana cand o sa reziste aplicabilitatea ei in timp.
        Trebuiesc avute in vedere si pornit ca baza, de la doua aspecte esentiale: ce a cauzat “boala” si care este efectul vindecarii.
        Noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnzezeu. L-a vazut cineva pe Dumnezeu? Nu! Pentru ca suntem energie si lumina. Insa aici in lumea pamanteana uitam de ce am venit, si cadem in materialitate. Uitam de suflet, alimentam si hranim doar trupul inert. Materialitatea primeaza inaintea spiritului. Gresit mod de gandire. Unde este echilibru? Unde este vindecarea de sine? … Cuvintele Mantuitorului sunt simple si merg direct pe calea vindecarii sufletului si a trupului. (Cautati imparatia cerurilor si toate celelalte se vor adauga voua.ev.matei 6 – 33).Cuvintele si gandurile sunt conectate intre ele prin energie. Gandurile negative blocheaza fluidizarea energiei prin trup,blogand alimentarea organismului cu sanatate. Gandurile negative creaza monstrii care secatuieste organismul in integralitate de sanatate, creand blocaje energetice, sau boli dpdv stiintific, medical.
        “Tot ce exista este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toti oamenii au in ei divinitate. Sa te iubesti pe tine si sa-i iubesti pe ceilalti oameni inseamna sa iubesti creatia lui Dumnezeu. Cine il rupe pe om – creatie dumnezeiasca – de Dumnezeu, acela face un pacat. Fiecare dintre noi vede ce vrea sa vada. Daca vrea sa vada raul, il vede, daca vrea sa vada binele, il vede. Cine vrea sa vada adevarul, vede atat raul cat si binele si nu invinovateste pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu ca si-a invatat lectia de viata si si-a inmultit intelepciunea…
        Oricat ne-am considera noi mai deosebiti decat altii, aceleasi stresuri ne provoasa si noua aceleasi boli fie ca suntem bogati sau saraci, destepti sau ignoranti, frumosi sau urati, renumiti sau anonimi, femeie sau barbat. Cu cat ne vom intelege mai bine pe noi insine, cu atat vom putea strabate mai sanatosi drumul vietii…
        Daca veti ajunge sa stapaniti limbajul stresurilor si daca il veti utiliza zilnic, mintea vi se va lumina, sufletul se va usura si trupul vi se va vindeca.”(LV)

  7. Hristos s-a inaltat! Multumesc!
    Calea spre vindecare porneste dinlauntrul fiintei noastre. Trebuie sa ne iertam pe noi insine, fiecare organ in parte, careia i-am creat suferinti si apoi sa-l coplesim prin iubire.
    “Priceperea de a ierta este intelepciunea prin care omul se elibereaza pe el insusi. Cel mai important lucru este SA IUBESTI. Iubiti-va pe dumneavoastra insiva, iubiti-va sotul (sotia), parintii, iubiti oamenii, animalele, plantele , munca si fiti constienti ca toate acestea sunt de la Dumnezeu.Faptul ca Histos s-a jertfit trebuie inteles nu ca un sacrificiu de sine, ci ca o dovada de iubire.” (LV)
    Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
    suspiciune sau de teama,
    veti cauta doar tihna si placerea dragostei
    care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
    Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
    goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
    Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
    in lumea fara de anotimpuri,
    unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
    unde veti plange
    dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
    smulge extazul iubirii. “Kahlil Gibran

  8. Dar ce-aveți frate cu biata frică, de ce o incriminați în halul ăsta? Frica face parte din armonia lui Dumnezeu, dacă e pusă în noi, înseamnă că e bună. Sigur, a o tempera atunci când trebuie funcție de context, e altceva… M-am uitat așa în mare… „revoluția” asupra fricii e o mare fiță, alături de alte accese de „iluminare”. E șocant să întâlnesc așa un articol de mare și să nu văd măcar o dată scris în text: Dumnezeu… întrucât vorbim despre creația Sa. Dar să nu ne mirăm, așa funcționează emanciparea… Frica ne ajută să ținem drumul drept. De frică avem nevoie pentru ca să ne temem de moarte și pentru ca să ne temem Dumnezeu pentru că-L mâniem pe EL continuu. Ce face de fapt această „rețetă”?… Ne întoarce cu fața de la Dumnezeu,ne face mândri, folosindu-se o suită de „justificări” și afirmații foarte discutabile.

    • Draga joSan, iti respect parearea, dar eu personal nu sunt de acord.Nu cred ca Creatorul Universului, vrea ca sa traim in frica si sa suferim.

      • Ești amabilă, mulțumesc… dar eu n-am spus ceea ce invoci tu acolo. Altcineva ne induce deznădejde, teamă și neliniște. Aș spune chiar că „povestea” fricii e o distragere a atenției de la lucruri care contează.
        Mulțumesc că mi-ai primt gândurile, Dumnezeu să ne ocrotească, să ne lumineze mințile și să ne ierte!

  9. MULTUMESC!…
    Sa ramanem “pe subiect”. Exista o carte spirituala scrisa de G.P.Sotirios “Fricile lumii si frica de Dumnezeu”. O gasesc binevenita in completarea subiectului. Selectez doar cateva idei:
    De cate feluri sunt fricile? Frici chinuitoare(de moarte, boli, razboaie, necunoscut, uneltiri, catastrofe naturale, esec, pierderea bunurilor materiale, de raspundere, de eventualele pericole, de judecata lumii, putere, terorism, frici neindreptatite). Urmarile fricilor chinuitoare. Exista si frici folositoare (frica de pacat, de pedeapsa lui Dumnenezeu, de ispite, de neimplinirea indatoririlor, pentru nesiguranta mantuirii, frica de diavol). Exista frica de Dumnezeu precum si binefacerile fricii de Dumnezeu.
    Asa ca, fiecare dintre noi se poate regasi, negresit intr-una sau mai multe din fricile enumerate mai sus. Cine neaga acest lucru, se minte pe sine insasi(insusi) si nu este pe calea cea buna, pentru a-si implini lucrarea in aceasta lume!
    ………………………………………………………………….
    Am venit pentru a trai intru slava Dragostei si lumina Frumusetii, care sunt oglinda lui Dumnezeu. Ma aflu aici viu, iar oamenii nu ma pot alunga din viata pentru ca stiu ca voi trai in moarte. Daca mi-ar smulge ochii, as asculta murmurul Dragostei si canturile Frumusetii. Daca mi-ar astupa urechile, m-as bucura de atingerea brizei amestecata cu mireasma Dragostei si parfumul Frumusetii.
    Daca m-ar azvarli in gol, as continua sa traiesc cu sufletul meu, copilul Dragostei si al Frumusetii.
    Am venit aici ca sa fiu cu toti si pentru toti, iar ce fac azi in singuratatea mea, maine va fi spus tuturor.
    Ce marturisesc azi cu o singura inima, maine va fi spus de nenumarate inimi. (Kahlil Gibran)
    ………………………………………………………………….
    “Priveste in sufletul tau
    Forta luminii,
    Simte in al tau trup
    Puterea greutatii.
    In forta luminii
    Radiaza Eul-Spirit,
    In puterea greutatii
    Prinde putere Spiritul lui Dumnezeu.
    Dar nu e voie
    Ca forta luminii
    Sa puna stapanire
    Pe puterea greutatii,
    Nici ca
    Puterea greutatii
    Sa patrunda
    Forta luminii;
    Caci daca forta luminii pune stapanire
    Pe puterea greutatii
    Si daca puterea greutatii
    Patrunde forta luminii,
    Atunci se unesc, in ratacire cosmica,
    Suflet si trup
    In stricaciune. .” Rudolf Steiner
    ……………………………………………………………………………………………………………………………………
    Cand iti intalnesti prietenul pe marginea drumului ori in targ, fie ca spiritul sa-ti anime buzele si sa-ti calauzeasca limba.
    Fie ca vocea-i prin vocea ta sa graiasca auzului firii sale;
    Numai astfel sufletul tau va pastra adevarul inimii tale, asa cum buchetul vinului este cel care staruie.
    Chiar si cand i-ai uitat culoarea, iar cupa de mult nu mai este.”
    Kahlil Gibran
    ………………………………………………………………….
    “In fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz in intuneric, celalalt doarme in lumina.”Kahlil Gibran

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*